Lampa cu caciula - Florin Lazarescu

Prin zece povestiri ce ar putea fi considerate la fel de bine și capitolele unui roman, autorul construieste o carte despre copilarie, despre inocenta pierduta a lumii contemporane. Fiecare personaj (indiferent daca este vorba despre copilul care isi duce impreuna cu tatal sau televizorul la reparat sau despre cel ce merge pe jos pina la bilci pentru a vedea Balena Goliat, despre paznicul de iaz care e „prieten” cu un crap ori despre batrina ce se imbata asteptind intoarcerea fiului sau de la puscarie) traieste intr-un scurt timp o adevarata aventura, o drama ori o comedie – acestea reusind sa fie totodata firesti, umane, dar si spectaculoase. Pentru copilul povestitor, viața pare un teren de joaca in care nu conteaza daca pierzi sau cistigi, ci daca reusesti sa fii fericit fie macar si o clipa, jucind dupa regulile proprii, printr-o continua arta a improvizatiei.

„La Florin Lazarescu, acum si aici, cred ca se poate vorbi de magie alba. Altfel, in absenta vrajilor bune, nu stiu cum ar fi posibil ca lumea intreaga, cu continente si fiinte, cu mari maruntisuri si mici grozavii, sa se stringa intr-un singur punct geografic, fara nume, pierdut printre dealuri si intimplari. Rar am citit cu atita bucurie o carte si tot rar am fost cucerit intr-atit. Sint povestiri care se nasc una din alta, cresc ca ramurile tinere si sfirsesc prin a desena un fel de copac al vietii, trecut prin anotimpuri.” (Filip Florian)