Meniu
Coșul meu
Transpot gratuit la comenzi de minimum 99 lei.

Pachet Albert Camus + MJC - Ioan Iovan

Pachet Albert Camus + MJC - Ioan Iovan
Transport Gratuit -30 %
Pachet Albert Camus + MJC - Ioan Iovan
Economisești: 57,70 lei
192,65 lei
134,95 lei
  • Stock: În Stoc
  • Producator: Polirom
  • Model: DAF - 41
LIVRARE GRATUITA LA COMENZI DE MINIM 99 LEI
DREPT DE RETUR IN 30 DE ZILE

Ciuma - Albert Camus

Premiul Nobel pentru Literatură

Şobolanii încep să moară pe străzile din Oran. E semn de ciumă, confirmată destul de greu de medicii oraşului. Fiindcă autorităţile se mişcă încet şi declară carantină abia după ce epidemia nu mai poate fi stăpînită, doctorul Rieux, unul dintre primii care au ştiut cu ce se confruntă, organizează el însuşi echipe de intervenţie. Oraşul abia respiră sub ameninţarea morţii; oamenii sînt închişi între zidurile lui şi privesc neputincioşi cum flagelul loveşte din ce în ce mai aproape. Apărut în 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde şi mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciumă, el vorbeşte în egală măsură despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma brună” ce a devastat Europa în secolul XX. Laşitate, dăruire, nesăbuinţă, iubire, credinţă şi disperare, toate se amestecă şi se împletesc într-o carte despre om şi umanitate.

 

Strainul - Albert Camus

Străinul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran în 1967, de regizorul Luchino Visconti, într-o producţie cu Marcello Mastroianni în rolul principal.

La doar cîteva luni după ce nu manifestase nici o umbră de sentiment la înmormîntarea mamei lui, protagonistul romanului Străinul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cînd povestea se desparte. Mai întîi ne poartă spre trecut, unde asistăm la viaţa relativ banală a unui funcţionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relaţia cu o fostă colegă de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca să se răzbune pe o iubită presupus infidelă. De aici însă lucrurile devin tot mai tensionate, căci iubita lui Raymond e algeriană, iar fratele ei îi va urmări pe francezi ca să-i răzbune onoarea. Meursault îl întîlneşte la un moment dat pe plajă şi îl împuşcă, într-o clipă de inexplicabilă dezorientare. Romanul a fost descris în multe feluri: portretul unui sociopat, o critică a societăţii care nu acceptă în rîndurile ei inşi aparent lipsiţi de orice umanitate sau, dintr-o altă perspectivă, o poveste postcolonială.

 

Omul revoltat - Albert Camus

„În orice revoltă se descoperă exigenţa metafizică a unităţii, imposibilitatea de a o stăpîni şi fabricarea unui univers înlocuitor. Revolta, din acest punct de vedere, este făcătoare de univers. Acest lucru defineşte şi arta. Exigenţa revoltei, la drept vorbind, este în parte o exigenţă estetică. Toate gîndirile revoltate, după cum am văzut, se remarcă printr-o retorică sau un univers închis. Retorica meterezelor la Lucreţiu, a mănăstirilor şi castelelor ferecate ale lui Sade, insula sau stînca romantică, culmile singuratice ale lui Nietzsche, oceanul primordial al lui Lautréamont, parapetele lui Rimbaud, castelele terifiante ce renasc, bătute de o furtună de flori, la suprarealişti, închisoarea, naţiunea izolată, lagărul de concentrare, imperiul sclavilor liberi ilustrează în felul lor aceeaşi nevoie de coerenţă şi de unitate. Asupra acestor lumi închise, omul poate în sfîrşit să domnească şi să cunoască.” (Albert Camus)

 

Nunta - Albert Camus

Născute din contemplarea singurătății și a revoltei în fața absurdului, din credința că fericirea poate fi pînă la urmă descoperită, nu doar căutată cu deznădejde, cele cîteva proze reunite sub titlul Nunta sînt tot atîtea călătorii inițiatice. Ele se suprapun, în filigran, peste sursele bucuriei, soarele și marea și revolta neobosită de a elibera omul de constrîngerile pe care și le‑a impus și de barierele spiritului, care‑l sufocă. Spre deosebire de Jean‑Paul Sartre, veșnicul rival, care‑și „detestă copilăria și tot ce mai supraviețuiește din ea”, pentru Camus nevoia de a căuta fericirea impune o întoarcere la origini. Căci omul poate fi fericit doar asumîndu‑și geneza și‑și poate găsi sensul existenței numai revoltîndu-se. Volumul Nunta, cu cele patru călătorii în spațiul istoric – „Nuntă la Tipasa”, „Vîntul din Djemila”, „Vara la Alger” și „Deșertul” –, e un posibil punct de plecare al gîndirii asupra lumii din romanele lui Camus.

 

„După cum anumiți țărani din Spania ajung să semene cu măslinii de pe pămînturile lor, tot astfel chipurile lui Giotto, despuiate de umbrele derizorii prin care se manifestă sufletul, se contopesc cu însuși ținutul toscan, în singura lecție pe care acesta le‑o dă tuturor cu generozitate: un exercițiu al pasiunii în detrimentul emoției, un amestec de asceză și de plăceri, o rezonanță comună a pămîntului și a omului, prin care omul, ca și pămîntul, se definește undeva la jumătatea drumului dintre nimicnicie și dragoste. Adevărurile de care inima e sigură sînt puține. Și evidența aceasta mi s‑a impus cu tărie într‑o anumită seară cînd umbrele începeau să înece cu marea lor tristețe mută viile și măslinii din cîmpia Florenței. Dar tristețea acestui ținut e întotdeauna un comentariu al frumuseții. Și, în trenul care alerga prin înserare, simțeam cum în mine ceva era gata să se descătușeze. Astăzi știu că acel ceva care purta chipul tristeții era totuși fericirea.” (Albert Camus)

 

Fata si reversul - Albert Camus

Faţa şi reversul dezvăluie experienţa, deja bogată, a unui tînăr de douăzeci şi doi de ani: cartierul Belcourt din Alger şi mediul familial dominat de o bunică necruţătoare; o călătorie în Insulele Baleare, una în Praga, unde tînărul simte că are „moartea în suflet”; şi, mai ales, această temă esenţială: „admirabila tăcere a unei mame şi efortul unui bărbat de a regăsi o dreptate sau o iubire care să echilibreze această tăcere”.

Faţa şi reversul este prima carte a lui Albert Camus. A fost publicată în 1937, în Alger. La sfîrşitul vieţii, Camus va vedea în această operă din tinereţe sursa secretă care a alimentat sau ar fi trebuit să alimenteze tot ce a scris.

 

„Da, nimic nu mă împiedică să visez, în chiar ceasul exilului, de vreme ce măcar ştiu asta, şi o ştiu bine: opera unui om nu‑i nimic altceva decît acest mers îndelung ce vrea să regăsească pe căile ocolite ale artei cele două sau trei imagini simple şi nobile asupra cărora inima s‑a deschis prima oară. Iată de ce, poate, după douăzeci de ani de muncă şi de creaţie, trăiesc în continuare cu ideea că nici măcar nu mi‑am început opera.” (Albert Camus)

 

M J C - Ion Iovan

Acesta este „romanul” ultimului Caragiale, Mateiu. Un demers insolit, impletire de autentic, imaginatie si verosimil pe scena belle epoque a lumii dimbovitene. O lume urmarita atit din exteriorul, cit si din interiorul unui cuget aparte, cugetul „celui mai reactionar scriitor roman”. Personajul este unul cu totul special, semet, nonconformist, dificil de acceptat. Tinar, isi tese cu obstinatie modul de existenta si infatisarea de veritabil dandy, scandalizindu-si filistinii contemporani, in frunte cu celebrul sau tata. Matur, se izoleaza in tinuta si trufie, ajungind personalitatea cea mai ciudata a Bucurestiului interbelic. Devine, din bastardul „berarului” Caragiale, urmasul contilor transilvaneni pe care-i adoptase. Isi traieste ultimul deceniu in casa boieroaicei Marica Sion, cirpind mosia acesteia din Baragan, pe care se incapatineaza sa o transforme intr-o adevarata seniorie. Acum, prin toata fiinta, demonstreaza ceea ce dorise: noblesse, elegance, style. Aproape ca se rupe de vremea lui, vremea in care „alesii vulgului incep sa imbaloseze totul”. Tinjea dupa Romania dinainte de primul razboi, asa cum tinjesc unii dintre noi dupa Romania dinaintea celui de-al doilea.

Detalii
AutorAlbert Camus
Gen literarLiteratura clasica
EdituraPolirom
Numar pagini1672

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Rău Bun