Pachet Bestseller Biblioteca Polirom

Cele trei fiice ale Evei - Elif Shafak

În drum spre casa unor prieteni, unde e invitată la cină, Peri – soţie casnică şi mamă a trei copii – este pusă în faţa unui fapt neplăcut: îi este furată geanta de pe bancheta din spate a maşinii. Reuşind s-o recupereze şi cercetîndu-i cu mîini tremurătoare conţinutul, dă peste o poză polaroid din anii de studenţie la Oxford, ce are în centru un profesor charismatic şi nonconformist înconjurat de trei studente. Imaginea îi readuce dintr-odată în minte trecutul. Mai întîi îşi vede familia scindată, în care mama este sensibilă la moştenirea religioasă, pe cînd tatăl se închină raţiunii, privind credinţa ca pe o formă de ignoranţă. Apoi anii de studenţie la Oxford, unde se împrieteneşte cu Shirin, o englezoaică-iraniană atee, şi cu Mona, o americancă-egipteană religioasă, cu care poartă discuţii aprinse despre islam şi feminism în casa din Jericho unde locuiesc împreună. Trei tinere aduse împreună de capriciile sorţii, Shirin, Mona şi Peri sînt Păcătoasa, Credincioasa şi Nehotărîta, care încearcă să treacă peste diferenţe şi prejudecăţi şi să-şi găsească locul într-o lume din ce în ce mai ameninţătoare.

„Deşi abordează în continuare teme spirituale, Shafak a început să-şi ancoreze tot mai mult romanele în lumea reală. În Cele trei fiice ale Evei, analizează cu fineţe atît constrîngerile, cît şi plăcerile feminităţii.” (The Guardian)

„În romanul său, Elif Shafak surprinde starea de tensiune a lumii de după 11 septembrie. Odată cu prăbuşirea Turnurilor Gemene, trei studente la Oxford – Peri, Shirin şi Mona –păşesc într-o nouă realitate, unde identitatea lor musulmană este privită cu suspiciune. Toate trei trebuie să se confrunte, fiecare în felul ei, cu conflictul dintre secularism şi credinţă care le marchează vieţile.” (The Times Literary Supplement)

„Una dintre cele mai importante scriitoare contemporane, Elif Shafak investighează trecutul şi prezentul tumultuos al Turciei. Romanul ei magistral pendulează între Istanbul şi Oxford, într-o fascinantă explorare a credinţei şi prieteniei, a lumii bogaţilor şi săracilor şi a conflictului devastator dintre tradiţie şi modernitate.” (The Independent)

Dusmanca. Balul - Irene Nemirovsky

Romanul Balul a fost adaptat pentru marele ecran in 1931, in regia lui Wilhelm Thiele si avind-o in distributie pe Danielle Darrieux.
 
Cu o mama frivola si prea ocupata cu flirturile ca sa se mai ingrijeasca si de cele doua fiice, cu un tata mereu prins cu afaceri departe de casa, Gabri, eroina romanului Dusmanca, se maturizeaza mai mult la voia intimplarii. Copilaria ei are drept singur tovaras ranchiuna fata de mama, care cu vremea se transforma in dorinta de razbunare. Aproape pe nesimtite, copila taciturna si neglijata de toti devine o tinara plina de farmec, dar si egala inamicei sale dintotdeauna. De-acum, razbunarea ii e mai la indemina ca oricind, insa conflictul difuz dintre cele doua femei e dominat de sentimente contradictorii, de intuitii si neintelegeri, de impulsuri incontrolabile si remuscari coplesitoare.
La fel ca Gabri, micuta Antoinette Kampf din Balul creste simtindu-se mai degraba un obstacol decit o fiica, un accesoriu niciodata multumitor, cu dorinte si asteptari mereu neglijate. Cind parintii ei, proaspat imbogatiti, pun la cale cel mai important eveniment al vietii lor sociale, un bal grandios care sa le marcheze intrarea in lumea buna, Antoinette gaseste prilejul sa razbune toate umilintele din trecut, insa micul ei puseu de furie scapa de sub control.
 
„Dusmanca, in care se afla germenele unui alt roman al lui Irene Nemirovsky, Le Vin de solitude, are drept protagonista o adolescenta revoltata a carei mama, «dragalasa si delicata ca portelanul», este de fapt un monstru de egoism care-si insala sotul si-si lasa copiii in voia sortii.” (Jonathan Weiss)
 
„Balul e romanul care i-a creat lui Irene Nemirovsky imaginea unuia dintre cei mai talentati si mai apreciati scriitori ai generatiei ei.” (The Guardian)
 
„Balul surprinde relatia imorala dintre o mama plina de ambitia de a parveni social si fiica ei de paisprezece ani.” (The Independent)

Inapoi In Ghana - Taiye Selasi

Roman tradus in peste 20 de tari, aflat printre cele mai bune 10 carti ale anului 2013 in topurile The Wall Street Journal si The Economist

Inapoi in Ghana este povestea unei familii contemporane ai carei membri, risipiti pe toate meridianele planetei, se reunesc in urma unui eveniment tragic, dar si un excurs despre valoarea originilor si a identitatii individuale. Atunci cind Kweku Sai, chirurg prestigios, dar sot lamentabil, moare din pricina unui atac de cord in Accra, fiii si fiicele lui vin in Ghana si se string cu totii in casa enigmaticei lor mame. Fiul cel mare, Olu, misteriosii gemeni Taiwo si Kehinde, al caror trecut ascunde o taina cutremuratoare, si fiica cea mica, Sadie, se intorc la locul originar, asa cum facuse si tatal lor odinioara. Firul vietii tuturor, copii si parinti, il poarta pe cititor din Accra pina in Lagos si din Londra pina in New York, dezvaluie secrete cumplite, greseli dureroase si povesti de iubire chinuitoare, dar si o posibila mintuire, sansa unui nou inceput.

„M-am intrebat adesea daca scrisul nu e doar o forma de nebunie acceptabila din punct de vedere social.” (Taiye Selasi)

„Inapoi in Ghana este o poveste palpitanta despre soarta unei familii, dar in acelasi timp si o explorare extatica a vietii launtrice a membrilor sai.” (Teju Cole)

„Selasi scrie cu eleganta despre felul in care oamenii se indeparteaza unii de altii – soti de sotii, frati de surori, parinti de copii.” (Entertainment Weekly)

„Amintind de cartile lui Jhumpa Lahiri, dar inzestrat cu mai multa caldura si vitalitate, romanul lui Selasi, sustinut de o scriitura elocventa, spune povestea impresionanta a unei familii destramate care descopera ca sansa de a se reuni se afla chiar in propriul trecut.” (Publishers Weekly)

Cei ramasi si cei plecati - Parinoush Saniee

Ce înseamnă în esenţă a fi compatriot? Din punctul meu de vedere, a trăi pe teritoriul aceleiaşi ţări cu cineva nu este singura condiţie pentru a fi compatriot cu persoana respectivă. A împărtăşi aceeaşi cultură este un criteriu poate chiar mai important. Aşadar, ca să rămînem compatrioţi chiar şi atunci cînd trăim vieţi rupte unele de altele, în locuri diferite, unde ne-am adaptat la culturi diferite, trebuie să ne dăm mîna şi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a păstra legăturile afective dintre noi. Distanţa fizică e şi aşa destul de mare, să încercăm deci să le diminuăm pe celelalte. Am scris această carte în anul 2006 cu o perspectivă fundamental pesimistă în ce priveşte visul de a reface relaţiile rupte, pe care la acea vreme le consideram pierdute. Evenimentele din anii următori şi strigătul de libertate al celor rămaşi în patrie mi-au arătat că aceste legături sînt încă solide şi deosebit de strînse. În această carte am încercat să abordez cele mai dure acuzaţii pe care cele două tabere şi le aruncă una celeilalte şi cu siguranţă ambele grupuri vor fi deranjate de acest lucru, dar ce e de făcut? Trebuie să spunem lucrurilor pe nume şi să privim realitatea în faţă. Poate aşa vom reuşi să ne judecăm mai just unii pe alţii, în mai mare cunoştinţă de cauză. Poate aşa ne vom înţelege mai bine şi, la greu, ne vom da mîna cu prietenie şi vom striga într-un singur glas lucrul pe care ni-l dorim cu toţii. (Parinoush Saniee)

Papagalul verde - Martha Bibescu

La noua ani, poti sa iubesti atit de tare, incit, daca iubirea iti e luata, sa nu mai vrei sa iubesti deloc, niciodata, pe nimeni. Si ce daca iubesti un papagal pretios si verde, care te-a ales dintr-odata, intr-o dimineata anume, si s-a asezat pe mineca hainutei tale? Iubirea cea mare e iubirea cea mare, singura, pe viata. Papagalul verde, unul dintre romanele celebre ale printesei Martha Bibescu, e povestea unei fetite care, traind intr-o casa lipsita de iubire, se indragosteste pentru totdeauna de o pasare. E o dragoste care se implineste prea tirziu, asa cum prea tirziu se intimpla toate in viata ei, umbrita de amintirea unui frate disparut si de „pacatul cel mare“ al parintilor. Si, cind tot ce ti se intimpla e pus sub semnul unei vointe vechi, venite din strabuni, doar o iubire mare te mai vindeca. Asta daca nu e si ea parte din blestemul stramosesc…

„O carte stranie, o poveste frumoasa, cu farmecul arid al unei cutiute de prizat tutun din secolul XVII.” (New York Times)

„Publicat prima oara in anii 1920, in Franta, tradus apoi in engleza, Papagalul verde era pentru vremea aceea o adevarata indrazneala literara, caci vorbea despre incest intr-o poveste in care o tinara rusoaica incearca din rasputeri sa afle radacinile exilului, ale instrainarii familiei sale.” (Library Journal)

Un singur fir - Tracy Chevalier

După ce Primul Război Mondial i-a răpit fratele şi logodnicul, Violet Speedwell a devenit o „femeie de prisos”, fără şansa de a avea familie. La 38 de ani, lucrează ca dactilografă pentru o companie de asigurări. Dorinţa de independenţă o îndeamnă să se mute la Winchester, la mică distanţă de mama ei (o femeie înrăită de doliu). Într-o zi în care vizitează maiestuoasa catedrală din oraş, nimereşte la o slujbă unde se sfinţesc pernele de rugăciune cusute de Grupul de brodeze al Catedralei. Aici, Violet se împrieteneşte cu exuberanta Gilda, lucru care-i va pune la încercare curajul cînd aceasta îşi va declara public dragostea pentru Dorothy, una dintre cele mai talentate brodeze. Însă şi ea are propriile secrete: e atrasă de Arthur, un clopotar însurat. Cînd forţe exterioare îi ameninţă greu cîştigata independenţă şi la orizont se iveşte perspectiva unui nou război, Violet trebuie să lupte din toate puterile să prindă rădăcini într-un loc neprielnic femeilor de prisos.

„Delicateţea cu care Tracy Chevalier tratează povestea de dragoste a lui Violet e fără cusur... Un singur fir e un roman fascinant despre cum poţi crea ceva durabil începînd cu o mică împunsătură de ac.” (NPR)

„Romanciera a descris cu măiestrie inegalabilă soarta unei întregi generaţii de femei la care ne gîndim rareori: mamele, surorile, soţiile şi logodnicele bărbaţilor căzuţi în Primul Război Mondial, a căror datorie era să păstreze memoria celor pierduţi, dar nu uitaţi.” (Associated Press)

„O poveste plină de viaţă despre calea spre acceptare şi fericire – începînd, ca toate călătoriile, cu un mic pas curajos.” (People)

„În vremuri potrivnice, Tracy Chevalier ne oferă un moment de respiro binevenit... cu maniere şi scene ce stîrnesc chicoteli molipsitoare de care Jane Austen ar fi mîndră.” (USA Today)

Lectii aparte - Helene Grimaud

„O poveste adevarata si o carte superba, perlata la rastimpuri de tablouri insorite si de fulguratii de scriitura.” (Le Point)