Pachet F.M. Dostoievski

Crima si pedeapsa - F.M. Dostoievski

„O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?” – iata intrebarea care il macina necontenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un asasinat de o salbaticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibilitatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine.

Fratii Karamazov - F.M. Dostoievski

Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca.

Idiotul - F.M. Dostoievski

Roman în patru părţi. Întors la Sankt Petersburg după un lung tratament la un sanatoriu din Elveţia, prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin este luat în rîs de înalta societatea a oraşului, care îl socoteşte sărac cu duhul. Mîşkin se poartă mereu cu o sinceritate stîngace, luată de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. În puritatea lui, Mîşkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situaţii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, şi Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prinţul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotărîrii şi al reacţiei convulsive a umanului faţă de faptele unei societăţi violente care, în lipsa raţiunii, se conduce după instinct şi patimi.

Adolescentul - F.M. Dostoievski

Diferit de celelalte romane ale lui Dostoievski, Adolescentul e istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, a carui naivitate se reflecta intr-o voce narativa la fel de ingenua precum este si protagonistul cartii. Fiul nelegitim al unui mosier depravat, tinarul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski vede trecerea prin adolescenta a personajului sau ca pe o stare continua de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de fantezie si exuberanta in care totul este posibil.

Demonii - F.M. Dostoievski

„Dostoievski ne este indispensabil: satira lui, asemenea celei a lui Jonathan Swift, denunta egoismul, cruzimea, ipocriziile noastre si, mai presus de orice, aceasta infirmitate pe care o numim constiinta de sine. Acest Shakespeare al romancierilor isi inzestreaza personajele cu o intensitate a trairii pe care doar operele Marelui Will au atins-o si, in plus, le face sa poarte povara rusinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze.” (Harold Bloom)

Insemnari din subterana - F.M. Dostoievski

Condus de credinta ca „omului ii place sa-si cintareasca numai amaraciunea, iar fericirea nu si-o cintareste”, povestitorul fara nume al Insemnarilor din subterana este un mizantrop care traieste singur in Sankt-Petersburg, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Viata lui este o lupta fara sfirsit cu sentimentul tot mai acut de instrainare fata de semeni. In insemnarile sale, el se revolta impotriva tuturor conceptiilor si valorilor societatii, opunindu-se stiintei si rationalismului absolut adoptate de contemporani. Insa atunci cind incearca sa-si puna in aplicare principiile si sa-si exercite libertatea absoluta de constiinta in care crede in viata de zi cu zi, rezultatele sint dureroase, ceea ce ii sporeste alienarea si dispretul de sine

Jucatorul - F.M. Dostoievski

Lupta cu pasiunea jocului de noroc, nevoia de neoprit de a paria, chiar cu pretul fericirii celorlalti, asteptarea incordata a marii lovituri la ruleta, toate acestea alcatuiesc subiectul cartii lui Dostoievski. Jucatorul este si un pariu in sine, caci marele scriitor nu a avut decit patru saptamini pentru a o scrie si pentru a-si achita datoriile cu banii cistigati de pe urma ei.

Nopti albe / Sotul etern - F.M. Dostoievski

Nuvela Nopti albe a inspirat mai multe ecranizari celebre. Prima, Le notti bianche, in regia lui Luchino Visconti, i-a avut in distributie pe Maria Schell, Marcello Mastroianni si Jean Marais, iar cea mai recenta, Two Lovers, in regia lui James Gray, ii are ca protagonisti pe Joaquin Phoenix, Gwyneth Paltrow si Isabella Rossellini.

„Eroul anonim din Nopti albe este acel Improvizator care nu stie nici el cum o idee straina, ajungindu-i la ureche, devine dintr-odata a lui, de parca ar fi purtat-o necontenit in sine. De fapt, personajul este chiar ideea, incarnata intr-o foarte bizara fiinta narativa, despre care, la drept vorbind, nu stim decit ca are douazeci si sase de ani. Stim mai mult despre locuinta lui – aceeasi camera izolata, atit de specific dostoievskiana, menita sa ascunda, sa izoleze, in contrast absolut cu vastitatea ideii: «In general, el se aciueaza undeva, intr-un ungher izolat, de parca s-ar ascunde acolo si de lumina zilei, iar odata instalat astfel, e tot asa de nedezlipit de birlogul sau ca si un melc sau semanind cel putin in aceasta privinta cu acel interesant soi de vietate care este si faptura, si casa la un loc si care se numeste broasca-testoasa». Sintem mult mai aproape de Omul din subterana decit de romanticii eroi ai lui Puskin si Lermontov.” (Emil Iordache)