Pachet Lev Tolstoi

Razboi si pace - 2 volume - Lev Tolstoi

Capodopera Razboi si pace (1863-1869) zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene; evenimentele istorice si interesele personale, caile de autodefinire a personalitatii si spontaneitatea vietii populare sint prezentate drept componente echivalente ale existentei natural-istorice.

„Rostov se ridica si porni sa rataceasca printre focuri si sa viseze la fericirea de a muri, de a muri fara sa-ti pese de viata, pur si simplu de a muri sub ochii imparatului. Era intr-adevar indragostit si de tar, si de gloria armelor ruse, si de nadejdea lui in victoria care va sa vina. Si nu incerca numai el sentimentul acesta in zilele memorabile de dinaintea bataliei de la Austerlitz; in armata rusa, noua din zece oameni erau indragostiti pe vremea aceea, desi poate mai putin nebuneste decit Rostov, de tarul lor si de gloria armelor ruse.” (Lev Tolstoi)

Sonata Kreutzer • Moartea lui Ivan Ilici - Lev Tolstoi

Sonata Kreutzer, povestea unei gelozii care duce la crima, interzisa la vremea publicarii, face parte dintr-un ciclu de scrieri care critica morala vremurilor, institutiile statului, biserica, civilizatia si cultura, intregul mod de viata specific „claselor cultivate”. Moartea lui Ivan Ilici isi poarta personajul prin spaimele de dinaintea trecerii „dincolo”. Aflat la apogeul carierei, Ivan Ilici sufera un accident banal. Incetul cu incetul, urmarile acestui accident, o vaga durere intr-o parte, un gust rau in gura, incep sa-l chinuie. Doctorii nu reusesc sa-i aline suferinta si, mai ales, sa dea de cap misterioasei boli care-i macina viata. In cele din urma va muri impacat, cu gindul ca suferinta exista atit timp cit exista teama. Cind teama a disparut, „s-a sfirsit cu moartea. Nu mai este”. 

Povestiri din Sevastopol - Lev Tolstoi

Intr-un Sevastopol sub asediu, incordarea ce pluteste in aer se topeste pentru o clipa daca privesti atent fiecare mica scena ca rupta din viata de zi cu zi a unui orasel obisnuit. Este insa doar iluzie, canonada razboiului izbucneste pe negindite, iar noile tablouri sint de o cu totul alta natura: iuresul brancardierilor purtind zoriti ranitii catre doctor, disperarea din ochii unui capitan care pleaca pentru intiia data la lupta, respingerea unui atac diavolesc din partea francezilor, gloante si bombe ce cad de nicaieri. Acesta este fundalul celor trei Povestiri din Sevastopol, despre care se spune ca au ajutat la constructia celebrului roman Razboi si pace. Scrise la sfirsit de secol XIX, in plin Razboi al Crimeii, povestirile lui Tolstoi sint fie reportaj de razboi, fie eseu despre inutilitatea lui, texte din care transpare placerea de a scrie, de a descoperi personaje, de a aduce la lumina adevarul despre lipsa de ratiune a masacrului: „…sau razboiul este o nebunie, sau, daca savirsesc aceasta nebunie, oamenii nu sint deloc fiinte rationale, cum obisnuim, cine stie de ce, sa credem”.

Invierea - Lev Tolstoi

Invierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu intreruperi un deceniu intreg.

Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cind isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tirziu. Atunci cind femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica. Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune cu bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.

Hagi Murad - Lev Tolstoi

Hagi Murad, ultima capodopera a lui Lev Tolstoi, pune sub semnul intrebarii brutalitatea si absurditatea razboiului, opunindu-i frumusetea spiritului uman si importanta rezistentei in fata nedreptatii. Printr-o impletire ingenioasa a fictiunii cu faptul istoric, aceasta urmareste destinul lui Hagi Murad, un capitan de o vitejie legendara care, in timpul Razboiului Caucazului, a schimbat pe neasteptate tabara in incercarea disperata de a-si salva familia. Publicata postum, nuvela Hagi Murad da glas convingerilor pacifiste ale lui Tolstoi, oferind perspective insolite asupra razboiului si tradarii, crimei si razbunarii sau intrigilor politice de culise, dar si o descriere inegalabila a Caucazului, tarim al framintarilor, aflat la confluenta a trei mari imperii, unde viata este o lupta necontenita.

Copilaria - Lev Tolstoi

„Pe 12 august 18…, exact la trei zile după aniversarea mea, cînd împlinisem zece ani şi primisem nişte daruri minunate, Karl Ivanîci m‑a trezit din somn la şapte dimineaţa, dînd chiar deasupra capului meu cu un plici – un băţ cu fîşii de hîrtie cerată – după o muscă. Lucru pe care l‑a făcut cu atîta neîndemînare, încît a nimerit iconiţa îngerului meu, agăţată pe tăblia patului de stejar, iar musca omorîtă mi‑a căzut drept în cap. Mi‑am scos nasul din plapumă, am oprit cu o mînă iconiţa care încă se legăna, am azvîrlit musca moartă pe jos şi, măcar că aveam ochii cîrpiţi de somn, i‑am aruncat o privire supărată lui Karl Ivanîci. Dar el, în halatul lui vătuit, pestriţ, încins cu un brîu aşijderea, cu scufia lui împletită, roşie şi cu ciucure şi cu cizmele moi din box în picioare, şi‑a văzut mai departe de treabă, umblînd pe lîngă pereţi, chitind şi pocnind muştele…”

Anna Karenina - Lev Tolstoi

Povestea unei vieti pline de patimi si indoieli, celebrul roman Anna Karenina istoriseste tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. In fundalul pe care, alaturi de Anna, evolueaza personaje aparte prin natura lor, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal si degradarea institutiei familiei.

Adolescenta. Tineretea - Lev Tolstoi

„Ţi s-a întîmplat, cititorule, ca, într-un anumit moment al vieţii, să îţi dai deodată seama că ţi s-a schimbat cu totul felul de a privi lucrurile, ca şi cum toate cele pe care le văzuseşi pînă atunci s-au întors deodată spre tine cu o altă parte, pe care nu le-o ştiai încă? O astfel de prefacere morală a avut loc în mine pentru prima dată în timpul călătoriei noastre, pe care o şi socot începutul adolescenţei mele. Pentru prima dată mi-a venit în minte, clar, ideea că nu numai noi, adică familia noastră, trăim pe lume, că nu toate interesele se învîrtesc în jurul nostru şi că există şi un alt fel de viaţă, al unor oameni care nu au nimic comun cu noi, pe care noi nu numai că nu îi interesăm, dar care nici măcar nu au idee că noi existăm. Fără îndoială că ştiusem şi înainte toate astea; dar nu ştiusem în felul cum le aflasem acum, nu fusesem conştient de ele, nu le simţisem.”